Adicția, cel puțin de la un punct al dezvoltării ei, poate fi privită ca și o boală complexă a creierului și a corpului care implică utilizarea compulsivă a uneia sau a mai multor substanțe sau a unor comportamente în ciuda unor consecințe grave de sănătate și/sau sociale. Adicția este o perturbare a unor regiuni ale creierului care sunt responsabile pentru mecanismul de recompensă, pentru auto-motivație, învățare, capacitatea de gândire și de memorare. Aceasta dăunează persoanei indiferent că este sau nu consumată o substanță și îi pot afecta direct viața atât la locul de muncă cât și în cadrul familiei, al relațiilor, la școală sau chiar cu toți cei din apropiere.
Adicția privită ca boală
Adicția este definită ca o boală de majoritatea asociațiilor medicale , inclusiv de Organizația Mondială a Sănătății, de Asociația Medicală Americană și de Societatea Americană de Medicină pentru Dependență dar și de altele.
În mod simular cu alte boli cum ar fi diabetul, cancerul sau boala de inimă, adicția este cauzată de o combinație de factori comportamentali, de mediu și biologici. Din punct de vedere genetic, studiile spun că peste jumătate din cei care au în familie o persoană cu adicții au probabilitatea de a dezvolta la rândul lor o adicție (nu este neapărat să fie aceeași adicție).
O adicție de obicei implică schimbări în funcționarea normală a creierului și a corpului. Aceste modificări pot fi cauzate de utilizarea riscantă a unor substanțe sau pur și simplu ele pot preexista.
Consecințele unei adicții netratate includ adesea alte tulburări de sănătate fizică și mintală care necesită o asistență medicală. Dacă este lăsată netratată în timp, adicția devine mai severă, putând deveni fatală punând viața în pericol.
CUM SCHIMBĂ CREIERUL UTILIZAREA UNOR SUBSTANȚE INTERNE?
Oamenii simt plăcere atunci când nevoile de bază , cum ar fi foamea , setea, sexul etc sunt satisfăcute. În cele mai multe cazuri, aceste sentimente de plăcere sunt cauzate de eliberarea unor substanțe chimice în organism. Cele mai multe adicții de substanțe sau de comportamente sunt cauzate de faptul că aceste “droguri” sau comportamente provoacă eliberarea la niveluri ridicate a acestor substanțe chimice în organism, substanțe care, cum spuneam, sunt asociate cu plăcerea sau cu recompensa…
În timp, eliberarea continuă a acestor substanțe chimice în organism provoacă modificări în sistemele de funcționare al creierului implicate în recompensă, motivație și memorie. Când apar aceste modificări, o persoană are nevoie de tot mai multă substanță pentru a se simți normal. Individul poate experimenta, de asemenea, dorințe intense sau pofte necontrolabile pentru substanța sau comportamentul adictiv și va continua în ciuda consecințelor atât de dăunătoare și de periculoase. Persoana va prefera, de asemenea, “drogul” în locul oricărei alte plăceri sănătoase și își poate pierde interesul total pentru activitățile normale de viață. În forma cea mai cronică a bolii, adicția poate determina o persoană a se opri din propria îngrijire și/sau a altora fără a-i mai păsa nicidecum de bunăstare sau chiar nici de supraviețuire.
Aceste modificări ale creierului pot rămâne pentru o lungă perioadă de timp, chiar și după ce persoana încetează să mai folosească substanțe. Se crede că aceste schimbări îi pot lăsa pe cei cu adicții vulnerabili la anumiți factori fizică și/sau de mediu pe care îi asociază cu utilizarea substanțelor/ comportamentului, cunoscuți sub numele de declanșatori, care pot crește mult riscul lor de recidivă.
ESTE ADICȚIA O BOLĂ CRONICĂ?
O boală cronică este o afecțiune de lungă durată care poate fi controlată, dar nu poate fi vindecată.
Aproximativ 25-50% din persoanele cu o problemă de adicție ajung să aibă o tulburare cronică severă. Pentru ei, dependenta este o boală progresivă, recidivantă, care necesită tratamente intensive și continuarea îngrijirii după tratament, o monitorizare și un sprijin de la familie și/sau un sprijin de la o persoană recuperată pentru a putea gestiona recuperarea lor.
Vestea bună este că, chiar și cea mai severă formă cronică a tulburării adictive, poate fi relativ ușor de gestionat și este reversibilă, de obicei, cu un tratament pe termen lung și cu o monitorizarea continuă precum și cu un sprijin pentru recuperare.
DE CE PUTEREA VOINȚEI NU ESTE DE MULTE ORI SUFICIENTĂ?
Desigur că deciziile inițiale și timpurii de utilizare sau nu a substanțelor și mai ales a comportamentelor reflectă oarecum o alegere liberă sau conștientă a unei persoane. Cu toate acestea, dacă există o problemă la nivel cerebral sau odată ce creierul a fost schimbat de adicție, atitudinea, alegerea și propria voință devin puternic afectate. Poate că cel mai definitoriu simptom al adicției este pierderea controlului asupra consumului de substanțe sau asupra unor comportamente.
SUNT PERSOANELE CU ADICȚIE RESPONSABILE PENTRU ACTIUNILE LOR?
Persoanele cu adicție nu ar trebui să fie acuzate pentru acele acțiuni pe care le fac pentru că suferă de o boală. Desigur că toți oamenii fac alegeri cu privire la utilizarea sau nu a unor substanțelor, alegerea sau nu a unor comportamente… Cu toate acestea, oamenii nu pot alege modul în care creierul și corpul lor răspunde la unele droguri, medicamente, alcool sau la unele comportamente legate de jocuri, sex, mâncat… etc motiv pentru care persoanele cu o adicție nu pot controla utilizarea lor în timp ce alții pot. Persoanele cu o adicție se pot opri uneori prin voință proprie însă este mult, mult mai greu decât este pentru cineva care nu are acea adicție, iar starea lor nu este una bună foarte vizibil…
Persoanele cu o adicție sunt însă responsabile pentru a căuta un tratament pentru rezolvarea adicției și menținerea pe drumul de recuperare. De cele mai multe ori da, ei au nevoie de ajutorul și sprijinul familiei, al prietenilor și colegilor pentru a rămâne în tratament și pentru a-și crește șansele lor de supraviețuire și de recuperare.
DE CE UNII OAMENI SPUN CĂ ADICȚIA NU ESTE O BOALĂ
Unii oameni cred că adicția nu poate fi o boală, deoarece este cauzată de alegerea individului de a utiliza droguri, medicamente, alcool sau mai ales comportamente… În timp ce prima utilizare (sau utilizarea în stadiu incipient) poate fi de cele mai multe ori o alegere (nu întotdeauna), odată ce creierul a fost schimbat de adicție, majoritatea experților cred că persoana pierde controlul comportamentului lor. Însă, „alegerea” nu determină niciodată dacă ceva este o boală sau nu este! De pildă bolile de inimă, diabetul zaharat și unele forme de cancer pot implica alegeri personale, cum ar fi dieta, lipsa exercițiilor fizice, expunerea la soare, etc iar boala este ceea ce se întâmplă în organism, ca urmare a acestor alegeri… însă boala depind de ce se întâmplă în corpul acelei persoane nu neapărat de acele alegeri personale…
Alții susțin că adicția nu este o boală, deoarece unele persoane cu adicții reușesc să se facă bine fără tratament. Persoanele cu o tulburare ușoară de utilizare a substanțelor sau a comportamentelor se pot recupera cu un tratament scurt sau unii chiar fără tratament. Persoanele cu o formă gravă a adicției au nevoie, de obicei, de un tratament intensiv urmat de gestionarea pe tot parcursul vieții. Cu toate acestea, unele persoane cu o dependență severă pot opri consumul de alcool sau de a folosi droguri, medicamente fără tratament, de obicei, după ce se confruntă cu o situație gravă legată de familie, sau socială, ocupațională, fizică, sau spirituală. Alții obțin relativ ușor abstinența prin participarea la grupurile de întrajutorare (grupurile în 12 pași) fără a primi, uneori, nici un tratament profesional! Și asta este foarte bine… Însă pentru că nu înțelegem, din punct de vedere medical, de ce unii oameni sunt capabili să se oprească pe cont propriu sau cu ajutorul întâlnirilor de întrajutorare în anumite puncte ale vieții lor, persoanele cu adicții ar fi bine să caute un tratament adecvat adicției lor… Am putea spune că și dacă au reușit să controleze într-o oarecare măsură adicția și să rămână abstinenți ar fi bine să-și facă anumite controale medicale deoarece o adicție poate lăsa urme grave de sănătate pe diverse organe care ar putea în timp să se agraveze!
Noi o privim ca fiind o tulburare mentală, o afecțiune psihică și o rană spirituală… Oricum am privi noi ea este considerată ca fiind o afectiune medicală de foarte scurt timp și este foarte complexă… necunoscându-se până în prezent toate aspectele ei.
Oricum ar fi noi vă dorim multă sănătate și o abstinență senină și liniștită!
