Vă amintiți de basmul popular din folclorul românesc… cules de Petre Ispirescu “Sarea în bucate”? Da… cel în care împăratul se bucură enorm când aude de la fetele lui cele mai mari cât îl iubesc… cu o iubire ce nu poate să fie decât cea dulce ca mierea şi ca zahărul. Apoi uitându-se şi la fata cea mai mică și mai sfioasă, o întreabă şi pe ea: – Cum mă iubeşti tu, fata mea? – Ca sarea în bucate, tată! răspunse fata cu faţa senină, zâmbind cu dragoste firească şi lăsându-şi ochii în jos, de ruşine. La acest răspuns, împăratul o alungă și apoi fata muncește din greu și face în așa fel încât îi întoarce lecția tatălui său gătindu-i doar cu miere și zahăr… Însă nu basmul vroiam să vi-l transmit. Ci vroiam doar să întreb… “Iubirea” asta ca sarea în bucate… nu vă sună ca fiind o iubire adictivă…? Cea de zahăr… cu siguranță știm că este. Însă zahărul este ca un drog crează aproape instantaneu o dependență clară, care nu este neapărat o adicție…
Dar de ce spun eu aici că adictia poate fi privită ca sarea-n bucate? Hai că la asta nu cred că ați putut să vă gândiți…
Ei bine… La fel cum sarea este considerată esențială în gătit pentru a da gust mâncărurilor și adicțiile pot deveni esențiale în viața cuiva. Persoanele cu adicții simt că viața nu are gust fără adicția lor… Pot simți că respectivul comportament adictiv sau substanță este crucială pentru bunăstarea, fericirea sau funcționarea lor cotidiană. Apoi este gustul și mai ales plăcerea… Sarea adaugă gust și plăcere mâncărurilor, în mod similar, adicțiile oferă un nor roz… o formă de plăcere sau satisfacție pentru persoanele afectate. Adicțiile oferă o modalitate de a evada, de a relaxa sau experimenta plăceri intense. Dar hai să vedem cum este cu dificultatea de a renunța… De multe ori, unor pacinți bolnavi de inimă li se solicită renunțarea la sarea în bucate… lucru care le poate fi extrem de dificil și nu are de a face doar cu faptul că este afectat gustul mâncărurilor. Similar, persoanele cu adicții pot întâmpina dificultăți semnificative atunci când încearcă să renunțe la comportamentul sau substanța la care sunt dependente chiar dacă le afectează grav sănătatea. Privitor la impactul asupra sănătății, consumul excesiv de sare are efecte negative asupra sănătății, cum spuneam că ar fi problemele cardiovasculare… iar adicțiile au un impact negativ semnificativ asupra sănătății mentale și fizice ale individului. Prin acea prezența constantă în consumul oamenilor, sarea trece neobservată ca o sursă adictivă… și probabil, în mod similar, adicțiile devin o prezență constantă în viața celui afectat, influențând comportamentul și deciziile de zi cu zi.
Dar cea mai evidentă este asemănarea privind dificultatea de a sesiza excesul… Precum în cazul excesului de sare în mâncare, de cele mai multe ori, oamenii nu-și dau seama când adicția se strecoară în viața lor și devine excesivă și nocivă. Această lipsă de conștientizare poate duce la complicații suplimentare și la dificultăți în gestionarea ei…
Fiecare adicție este unică și mult mai complexă decât simplul obicei de a pune sare-n bucate… Însă privind lucrurile simple putem înțelege cum ne cuprind cele mai complicate. Și… mă gândeam cum ar fi să-i spui persoanei iubite… “Te iubesc ca pe adicția mea…”. La rece așa… chiar îmi pare de-a dreptul abominabil însă sunt atâtea iubiri de acest gen, dar nu reușim să le observăm tocmai pentru că sunt în “meniul” nostru zilnic!
Şi încălecai p-o şea, şi v-o spusei d-voastră aşa.
Şi încălecai p-o lingură scurtă, să trăiască cine ascultă.
Şi mai încălecai p-un fus, să trăiască şi cine a spus.