Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența. Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Vă rugăm să verificați Politica noastră de confidențialitate. Mulțumim.
Articol

Rămâi cu picioarele pe pământ

Rămâi cu picioarele pe pământ

„Rămâi cu picioarele pe pamânt”, îmi tot spunea sponsorul meu. Mi-a fost destul de greu să înteleg acest lucru, dar am acceptat, într-un final, într-un centru de recuperare, că abstinenţa mea este şi trebuie să rămână pe primul loc.

Înainte de recuperare aveam o abilitate extraordinară de a îmi reveni după o noapte de beţie- sau chiar după un weekend – de desfrânare. Chiar dacă într-o zi puteam să jur că acest comportament nu se va mai repeta, şi făceam diverse promisiuni că nu o să mai beau aşa de mult vreodată, sau că nu mai fac acel lucru niciodată, inevitabil uitam de durere şi suferinţă şi făceam totul de la început. Faptul că aveam capacitatea de a mă recupera era bine, dar faptul că uitam consecinţele negative şi că nu eram capabil să îmi controlez băutul sau alte abuzuri mi-au făcut viaţa să devină necontrolabilă. În cele din urmă m-am predat.

Când am intrat în program şi am devenit abstinent, ciclul familiar s-a repetat. După 30 de zile am început să mă simt bine fizic şi am uitat de incapacitatea mea de a-mi controla băutul. Curând m-am gândit că deşi au fost câteva scăpări în ultima perioadă, acestea au fost izolate şi, cu siguranţă, acum că am căpătat ceva experienţă şi ştiu mai multe despre alcoolism, pot să fiu mai atent şi probabil pot să-mi controlez şi să-mi savurez băutura din nou. Sponsorul meu mi-a sugerat să lucrez la Pasul Unu mai mult prin a-mi ţine un inventar complet, apoi să fac repede Paşii Doi şi Trei. În primul rând mi-a recomandat să nu beau astăzi, fiecare zi la timpul ei.

Doamne ce mă bucur că n-am făcut-o. Ce am descoperit este că cu cât rămân mai mult timp abstinent, cu atât îmi dau seama mai mult în ce situaţie groaznică eram. Am descoperit şi că alcoolismul este singura afecțiune care îmi zice mereu că nu sufăr de ea şi în fiecare noapte când dorm stă ascunsă şi face flotări şi devine mai puternică, aşteptând ca eu să mă culc pe o ureche. Mă trec fiorii când aud despre oameni căzând după abstinenţă îndelungată. Ca să evit această soartă teribilă, am fost învăţat să fac în continuare lucrurile care mi-au făcut viaţa mai bună – să vin la întâlniri,să îi ajut pe alţii, etc. – şi nu lucrurile la care am devenit bun, dar îmi făceau rău. Dacă fac asta, pot să rămân cu picioarele pe pământ, şi asta este un lucru bun deoarece nu vreau să uit prin ce am trecut.

5 1 vote
Apreciere articol
Subscribe
Notify of
1 Comentariu
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Miki
1 year ago

Excelent. Am dat mai departe pe 2 grupuri.

Related Posts

1
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x