Că ne place sau nu, inteligența artificială este deja prezentă în viețile noastre și va avea un rol din ce în ce mai important. Este poate cea mai mareață creație a rasei umane cu un potențial inimaginabil în toate aspectele vieții. Bineînțeles, fiind ceva atât de nou și atât de complex, este și tot atât de neînțeles.
Ca oameni avem o tendință naturală să ne fie frică de necunoscut, dar tocmai din acest necunoscut izvorăsc cele mai mari realizări ale noastre. Și istoria e plină de astfel de momente, că vorbim de mașinile cu aburi, de primul zbor sau de tranzistor. Toate acestea au fost primite cu reticență la început, iar creatorii lor au fost considerați nebuni. Dar zeci sau sute de ani mai târziu ne bucurăm de belșug și abundență, de libertatea de a călători în timp record oriunde în lume și de comunicare instantă la un nivel nemaiîntâlnit. Cam așa pot sta lucrurile și cu acest AI. În stadiul relativ incipient în care se află acum poate părea doar o jucărie interesantă, sau chiar “bau-bau-ul” suprem care ne va aduce sfârșitul. Oponenți ai progresului au existat întotdeauna, dar și-au pierdut rapid vocea pentru că majoritatea oamenilor mai au o tendință naturală care, până la urmă, câștigă: cea de a fi mai mult astăzi decât au fost ieri, și au capacitatea să repete acest obicei zilnic. Și exact în această tendință putem găsi soluții la orice problemă neplăcută, inclusiv la cea a adicției.
Una dintre marile complicații cu care se confruntă cei cu adicții este frica de judecată și stigmatizare. Pe lângă acestea, cenzura din ce în ce mai agresivă pe care o folosesc oamenii între ei adaugă un grad suplimentar de dificultate la o situație deja aproape imposibilă. Astfel, cei ce suferă se regăsesc de multe ori în imposibilitatea de a se vulnerabiliza și a-și spune drama ce o trăiesc în fața semenilor. Și exact din acest motiv, AI-ul se poate strecura în această nisă întunecată a lipsei de toleranță. AI-ul nu judecă, nu stigmatizează, nu critică și tratează pe oricine în mod egal și poate fi programat să se comporte prietenoș și înțelegător. Pe lângă acestea, poate accesa instant o cantitate enormă de informații pe orice subiect, și poate învăța din interacțiunile cu utilizatorii umani. Astfel, pe principiul “orice e mai bun decât nimic”, o mașină informată, prietenoasă, înțelegătoare și tolerantă poate fi o unealtă neprețuită pentru cei ce își doresc să înceteze coșmarul adicției dar nu înțeleg cu ce se confruntă și nici nu au încă acel curaj necesar să apeleze la ajutor de specialitate. Bineînțeles că soluțiile de abordare a adicțiilor sunt mult mai complexe decât o “conversație cu calculatorul”, dar chiar această conversație îi poate arăta celui interesat că există speranță și că nu este singur.
Oricât de ciudat ar părea, tocmai abordarea rece și impersonală în prima fază, poate salva vieți. Și avem mare nevoie de orice “as din mânecă” în problematica adicțiilor, pentru că situația este foarte gravă, cu manifestări pe toate palierele de vârstă, clasă socială, gen, nivel de educație etc. Adicția este printre puținele fenomene care chiar nu discriminează.
