Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența. Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Vă rugăm să verificați Politica noastră de confidențialitate. Mulțumim.
Articol

Rugăciunea lui Eric Clapton pentru abstinență

Rugăciunea lui Eric Clapton pentru abstinență

Considerat mult timp unul dintre chitariștii emblematici ai rock ‘n’ roll-ului, Eric Clapton a avut și el o “mică” problemă… Era în mijlocul unui turneu în Australia când și-a dat seama că nu se poate opri din tremurat… “Pentru a doua oară în viață, am ajuns în punctul în care nu mai puteam trăi fără băutură și nu puteam trăi doar cu una…”
Ca nou tată, Eric știa că trebuia să se întoarcă la tratament. În autobiografia sa, el afirma că atunci a făcut-o pentru fiul său Conor… “M-am gândit că indiferent de ce fel de om am fost, nu mai puteam suporta să stau în preajma lui așa”, scrie el. “Nu mai suportam ideea că am trăit atât din această viață ca el să își formeze o astfel de imagine despre mine și am zis că aș avea posibilitatea să o transform într-o imagine a omului care am fost “atunci”…”
Clapton a mers la dezintoxicare și a încercat să-și controleze apoi băutul, dar în scurt timp a recăzut. “Am doi copii, nici unul dintre ei nu a fost într-adevăr în grija mea, o căsătorie ruptă, prietenii terminate, dezorientat și o carieră care, deși mai “ticăie”, și-a pierdut direcția. Eram un dezastru.”
Dragostea lui pentru fiul său a fost prima lui motivație… Clapton a vrut ca lucrurile să fie un pic altfel pentru Conor decât ceea ce a experimentat el când era copil. “Ar trebui să rup lanțul și să-i dau ceea ce nu am avut eu niciodată cu adevărat – un tată”, scrie el. Clapton a crescut crezând că bunicii săi care l-au crescut erau de fapt părinții lui. Copilăria lui a fost mizerabilă și el a fost hotărât să se asigure că istoria nu se va mai repeta.
Bifând din nou zilele necesare de dezintoxicare, a ajuns să aibă terifianta realizare cum că nimic nu s-a schimbat cu adevărat în ceea ce privește dorința sa puternică și că iar se va întoarce în afara siguranței oferită de centrul de tratament și că este complet nepregătit pentru a face față dependenței sale.
“Zgomotul din capul meu era asurzitor, iar băutura era mereu în gândurile mele”, scrie el. “M-a șocat să realizez că eram într-un centru de tratament, un mediu presupus a fi sigur și eu eram în mare pericol. Am fost absolut îngrozit… eram într-o disperare totală.”
“În acel moment, aproape de bună voie, picioarele mi-au cedat și am căzut în genunchi. În intimitatea camerei mele am implorat după ajutor. Nu aveam nici o idee cu cine credeam că vorbesc, știam doar că am ajuns la capătul puterilor, nu mai aveam cu ce să mă lupt”, mărturisește Clapton. “Apoi mi-am amintit ce am auzit despre predare… ceva ce am crezut că nu aș putea face niciodată, mândria mea pur și simplu nu permitea acest lucru, dar am știut atunci că din proprie voință nu aș face niciodată asta, așa că am cerut ajutor, și, acolo jos în genunchi, am primit… m-am predat.”
Asta a fost în 1987. Eric Clapton este de atunci în abstinență.
A fost nevoie de doar câteva zile după această experiență ca el să realizeze că ceva profund a avut loc în viața lui. “Un ateu ar spune, probabil, că a fost doar o schimbare de atitudine și într-o anumită măsură, chiar este adevărat, dar a fost mult mai mult decât atât”, spune el. “Am găsit un loc unde să apelez, un loc care știam că este acolo, dar niciodată nu voiam cu adevărat să apelez, sau oarecum aveam nevoie, să cred…”
“Din acea zi și până acum, nu am mai ratat niciodată să mă rog dimineața, în genunchi, cerând ajutor pentru acea zi și seara, pentru a-mi exprima recunoștința pentru viața mea și, mai presus de toate, pentru abstinența mea”, continuă Clapton. “Aleg să îngenunchez pentru că simt că trebuie să mă umilesc când mă rog, și eu cu ego-ul meu, cred că acesta este cel mai bun lucru pe care îl pot face. Dacă mă întrebi de ce fac toate astea, îți voi spune… pentru că funcționează, pur si simplu. În tot acest timp în care am fost treaz, nu m-am gândit niciodată serios să beau ceva sau să iau un drog sau vreun medicament. Nu am nici o problemă cu religia, și am crescut cu o curiozitate puternică despre problemele spirituale, dar căutarea mea m-a dus departe de biserică și de orice cult care invită la o călătorie internă. Înainte de a începe recuperarea mea, am găsit Dumnezeul meu în muzică și arte, cu scriitori ca Hermann Hesse, și muzicieni ca Muddy Waters, Howlin ‘Wolf și Little Walter. Într-un fel, într-o formă, Dumnezeul meu a fost mereu acolo, dar acum am învățat să și vorbesc cu el.”

În 1991, fiul de patru ani al lui Clapton a murit din cauza unei căderi accidentale de la înălțime din Manhattan Highrise . “Nu pot nega că a existat atunci un moment în care mi-am pierdut credința, iar ceea ce mi-a salvat viața a fost dragostea și înțelegerea necondiționată pe care le-am primit de la prietenii și semenii mei în programul în 12 pași”, scrie el. Piesa “Tears In Heaven” s-a născut din chinul acelei tragedii pentru a-l ajuta să facă față…
Clapton mergea la întâlnirile AA și oamenii îi aduceau cafea și-l lăsau în pace să-și trăiască durerea. Odată, i s-a cerut să conducă întâlnirea. Se discuta pasul 3 – cel care spune să-ți predai voința proprie în grija lui Dumnezeu. În timpul întâlnirii, el a povestit experiența spirituală pe care a avut-o când a căzut în genunchi și a cerut ajutor pentru a rămâne abstinent. “Am spus în întâlnire că acea constrângere a fost luată în acel moment și, în ceea ce mă privește, aceasta era o dovadă fizică că rugăciunile mele au fost ascultate”, relatează el. “După ce am avut această împărtășire, am mai spus: Știu acum că am să pot trece și prin asta…”
Spre surprinderea lui, o femeie a venit la Clapton după întâlnire și i-a spus, “Tocmai mi-ai șters și ultima mea scuză pentru a bea ceva.” A întrebat-o ce vrea să spună… “Am avut întotdeauna acest colț mic din mintea mea, în care se ascundea scuza că, dacă ceva s-ar întâmpla cu copiii mei, atunci mi-ar fi foarte justificată o beție…”, a spus ea. “Mi-ai arătat că nu e adevărat.”
Clapton atunci a realizat brusc că, probabil, ar exista o modalitate de a transforma durerea lui chinuitoare și tragedia lui în ceva care ar putea ajuta mult pe altcineva. “Chiar am fost în poziția de a spune, “Ei bine, dacă pot trece prin asta și să rămân treaz, atunci oricine poate! În acel moment mi-am dat seama că nu exista o cale mai bună de a onora memoria fiului meu.”

Traducere articol postat de Steve O.

By admin

Sunt adminul...

5 3 votes
Apreciere articol
Subscribe
Notify of
0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments

Related Posts

0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x